LIMBA NOASTRĂ


Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.


Limba noastră-i foc, ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.


Limba noastră-i numai cîntec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.


Limba noastră-i graiul pîinii,
Cînd de vint se mişcă vara;
In rostirea ei bătrînii
Cu sudori sfinţit-au ţara.


Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veănici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.


Nu veţi plînge-atunci amarnic,
Că vi—i limba prea săracă,
Ăi-ţi vedea, cît îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.


Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Ăi citindu-le 'năirate, -
Te-nfiori adînc ăi tremuri.


Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram ăi-acasă
Veănicele adevăruri.


Limba noastră-i limbă sfîntă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plîng şi care-o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.




Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.



Strîngeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
şi-ţi avea in revărsare
Un potop nou de cuvinte.



Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.