�� ! Rominia

ROMINIA

ROMINIA

Rominia este situata in centrul Europei, in partea de nord a Peninsulei Balcanice, si teritoriul sau este marcat de Muntti Carpati, Dunare si Marea Neagra. Avind un climat temperat si un mediu natural diversificat, care este foarte favorabil vietii, teritoriul rom�nesc a fost locuit �nca din cele mai vechi timpuri. Cercetarile facute de arheologii rom�ni la Bugiulesti, Tinutul V�lcei, a dus la descoperirea unor relicve umane antice. Aceste vestigii sunt dintre cele mai vechi din Europa.
La un moment dat, populatia de pe teritoriul actualei Rominii, a creat o remarcabila cultura, a carei dovada se regaseste in policromia ceramicii de Cucuteni (comparabile cu ceramica unor alte culturi europene importante, la vremea aceea, din Bazinul Mediteranei de Rasait si a Orientului Mijlociu), precum si cultura statuetelor Hamangia (G�nditorul de la Hamangia este cunoscut astazi �n intreaga lume).

APARITIA TRACILOR PE TERITORIUL ROM�NESC

   La �nceputul mileniului al doilea, cand Epoca Paleoliticului facea loc Epocii de Bronz, triburile tracice de origine indo-europeana se stabileau alaturi de populatia care deja traia �n Bazinul Carpato-Balcanic. De pe vremea tracilor, se poate vorbi de un fenomen ne�ntrerupt de creare a poporului rom�n. In prima parte a primului mileniu dinainte de Hristos, �n zona carpato-dunareano-pontica - care era partea de nord a unei mari suprafete locuite de triburile tracice - un grup al tracilor de nord s-a individualizat: s-a creat un mozaic de triburi getice si dacice. Strabo - un geograf si istoric renumit din epoca �mparatului Augustus, ne informeaza ca "dacii aveau aceeasi limba ca si getii". Initial, a fost acelasi popor, singura diferenta dintre daci si geti fiind zona �n care locuiau ei: dacii - �n mare parte, locuiau in munti si pe platoul Transilvaniei; getii - �n c�mpiile Dunarii.
    �n antichitate, grecii, care i-au �ntalnit primii pe geti - au folosit acest nume pentru �ntreaga populatie de la nordul Dunarii, �n timp ce rom�nii, care i-au �nt�lnit primii pe daci, au extins folosirea acestui nume pentru toate celelalte triburi ce locuiau pe teritoriul de astazi al Rom�niei. Dupa cucerirea acestui teritoriu, romanii au creat aici provincia Dacia. Iata de ce, �ntregul teritoriu al Rom�niei de azi este numit Dacia, �n toate sursele de informatie din perioada latina si a Evului Mediu.
    Contactul daco-getilor cu lumea greaca a fost usor de facut, prin intermediul coloniilor grecesti create pe teritoriul tarmului Marii Negre al Rom�niei de azi: Istros (Histria), fondat in secolul VII inainte de Hristos, Callatis (Mangalia de azi), si Tomis (Constanta de azi); ultimele doua create un secol mai t�rziu. �n istoria scrisa, populatia de la nordul Dunarii (getica), a fost prima data mentionata de Herodot, "parintele istoriei" (sec. IV �nainte de Hristos). El ne-a vorbit despre povestea campaniei regelui persan Darius I, �mpotriva scitilor din stepele aflate la nord de Pontic (anul 513 �nainte de Hristos). El a scris ca getii erau cei mai mari luptatori dintre traci.
   Ei au fost singurii care au rezistat regelui persan, pe drumul dintre Bosfor si Dunare. Burebista (82 - p�na �n jur de 44 �nainte de Hristos), care a reusit sa uneasca triburile geto-dacice, pentru prima data, a creat un regat puternic si �ntins, pe vremea c�nd suveranul dac i-a oferit sprijin lui Pompei �mpotriva lui Cezar (anul 48 �nainte de Hristos), si se �ntindea de la Beskit, �n nord, Bazinul Dunarii Mijlocii, �n vest, r�ul Tiras (Nistru) si tarmul Marii Negre, �n est, p�na la Muntii Balcani, �n sud.

RAZBOAIELE DACO ROMANE DIN 101-102 SI 105-106

   �n primul secol �nainte de Hristos, pe masura ce Imperiul roman se extindea si se creau provincii romane �n Panonia, Dalmatia, Moesia si Tracia, granita cu Dunarea se �ntindea pe aproape 1500 km si despartea Imperiul Roman de lumea dacica.
   �n Dobrogea, care se afla sub conducerea romana, de sapte secole, �ncep�nd cu domnia lui Augustus, poetul Publius Ovidius Naso si-a petrecut ultimii ani ai vietii sale "printre greci si geti", �ntruc�t el a fost exilat acolo, la Tomis (�ntre anii 8 si 17 e.n.), din ordinul aceluiasi Cezar.
   Dacia s-a aflat �n apogeul puterii sale sub regele Decebal (87-106 e.n.). Dupa o prima confruntare, pe timpul domniei lui Domtian, (87-89 e.n.), s-au impus cu necesitate doua razboaie pentru Imperiul Roman (101-102 e.n. si 105-106 e.n.), pentru ca, �n culmea gloriei sale, �mparatul Traian (98-117 e.n.), sa-l �nvinga pe Decebal si sa-i transforme regatul �ntr-o provincie romana numita Dacia. Columna lui Traian, �naltata la Roma, si mausoleul de la Adamclisi (Dobrogea) povestesc despre aceasta �nclestare militara, care a fost urmata de o masiva si sistematica colonizare a noilor teritorii integrate noului imperiu.

�NFIINTATREA PROVINCIEI ROMANE DACIA

Dacii, cu toate ca au suferit pierderi grele, au ramas, chiar si dupa ce a fost instaurata noua conducere, principalul element din Dacia; provincia a fost supusa unui proces de romanizare complex, elementul sau de baza fiind impunerea si adoptarea definitiva a limbii latine. Rom�nii sunt astazi singurii descendenti ai Imperiului Roman de Rasarit; limba rom�na este una din marile mstenitoare ale limbii latine, alaturi de Franta, Italia, Spania. Rom�nia este o oaza de latinitate �n aceasta parte a Europei.

INVAZIA POPOARELOR MIGRATOARE

   Locuitorii, fie ei descendenti ai Imperiului Roman sau a daco-romanilor, si-au continuat existenta ne�ntrerupta ca tarani sau ca pastori, chiar dupa retragerea romana sub �mparatul Aurelian, (270-275), at�t a armatei, c�t si a administratiei romane, care s-a mutat la sud de Dunare. Dar, stramosii romanilor au ramas timp de c�teva secole �n sfera de influenta a Imperiului Roman, at�t �n politica, c�t si �n economie, religie sau cultura; dupa despartirea �n doua a Imperiului Roman, �n anul 395 e.n., ei au ramas �n sfera de influenta a Imperiului Bizantin. Ei traiau mai mult in spiritul vechilor romani, care acum decazuse, si au supravietuit �mprejurarilor grele din timpul valurilor succesive ale popoarelor migratoare.
    La vremea c�nd simbioza etno-culturala dintre daci si romani a fost realizata, si s-a finalizat �n sec. VI-VII, prin formarea poporului rom�n, �ntre sec. II si IV, daco-romanii au adoptat crestinismul �n forma sa latina. Prin urmare, �n sec. VI-VII, c�nd procesul de formare a poporului rom�n a fost gata, natiunea a patruns �n istorie ca o natiune crestina, Iata de ce, spre deosebire de natiunile vecine, care au ca date de crestinare (bulgarii - anul 865, s�rbii - 874, polonii - 966, slavii de est - 988, ungurii - 1000), rom�nii nu au o data fixa a crestinarii, �ntruc�t ei au fost prima natiune crestina din regiune. �n secolele IV-XIII, poporul rom�n a trebuit sa faca fata valurilor de popoare migratoare - gotii, hunii, gepizii, avarii, slavii, pecinegii, cumanii, tatarii - care au traversat teritoriul Rom�niei.
   Triburile migratoare au controlat acest spatiu, din punct de vedere militar si politic, �nt�rziind dezvoltarea economica si sociala a bastinasilor si formarea entitatilor statale locale. Slavii, care s-au stabilit masiv �n sec. VII la sud de Dunare, au despartit �n doua masa compacta a rom�nilor din zona carpato-danubiana: cei de la nord (daco-romanii), au fost separati de cei de la sud, care s-au deplasat spre vestul si sud-estul Peninsulei Balcanice (arom�nii, megleno-rom�nii si istro-rom�nii). Slavii s-au stabilit la nord de Dunare si au fost asimilati �ncetul cu �ncetul de poporul rom�n si limba lor a lasat urme �n vocabularul si fonetica limbii rom�ne. Peste limba rom�na s-a suprapus asa numita limba slavica (�n acelasi mod cum s-a impus idiomul ermanic francilor). Rom�nii apartin�nd religiei ortodoxe au adoptat astfel limba veche slavona bisericeasca, ca o limba de cult si �ncepand cu secolele XI-XVII ca o limba de curte si cultura. Limba slava n-a fost niciodata o limba vie, vorbita de popor, pe teritoriul Rom�niei; ea a jucat pentru rom�ni, la un momentdat, �n Evul Mediu, acelasi rol pe care l-a jucat latina in vest; la �nceputul epocii moderne, ea a fost �nlocuita pentru totdeauna �n biserica, la curte si �n cultura de catre limba rom�na.
   Datorita pozitiei lor, rom�nii de la sud de Dunare au fost pentru prima data mentionati �n sursele istorice (sec. X), sub numele de vlahi sau blahi (valahi); acest nume arat�nd ca ei erau vorbitori ai unei limbi romanice, si ca popoarele non-romanice din jurul lor recunosteau acest fapt. Dupa anul 602, slavii stabiliti masiv la sud de Dunare au fondat un stat puternic bulgar, �n secolul IX. Asta a facut o bresa �ntre rom�nii din nordul Dunarii si cei aflati la sud de Dunare. Pe masura ce au fost supusi la tot felul de presiuni si izolati de trunchiul puternic rom�nesc de la nord de Dunare, numarul rom�nilor din sudul Dunarii a scazut continuu, �n timp ce fratii lor de la nordul Dunarii, cu toate ca traiau �n conditii extrem de dificile, si-au continuat evolutia lor istorica, ca o natiune separata, cea mai �ndepartata la est descendenta a Imperiului Roman.

VALAHIA, MOLDOVA SI TRANSILVANIA

�ncep�nd cu secolul al X-lea, surse bizantine, slave si ungare, si mai t�rziu surse occidentale, mentioneaza existenta entitatilor statale ale populatiei rom�nesti - cnezate si voievodate - la �nceput �n Transilvania si Dobrogea, apoi �n sec. XII-XIII, si �n teritoriile de la estul si sudul Carpatilor. O trasatura specifica a istoriei rom�nilor din Evul Mediu, p�na �n epoca moderna, este aceea ca ei au trait �n trei principate vecine, dar autonome, - Valahia, Moldova si Transilvania.
Acest fenomen - care este, fara �ndoiala, unic �n Europa medievala, este extrem de complex. O serie de cauze tin de esenta societatii feudale, dar sunt de asemenea si factori specifici. Printre ultimii, doresc sa mentionez existenta imperiilor vecine puternice, care s-au opus unificarii entitatilor statale rom�nesti si chiar au ocupat - pentru o perioada mai scurta sau mai lunga - teritoriile rom�nesti. De exemplu, la vest, rom�nii a trebuit sa faca fata politicii de cucerire dusa de regatul ungar. �n 895, triburile ungare care au venit din tinuturile Volgai, conduse de Arpad, s-au stabilit �n Panonia. Ei au fost opriti �n �naintarea lor spre vest de catre �mparatul Otto I (995), astfel ca ungurii s-au stabilit si si-au �ntors fata catre sud-est si est. Aici, ei s-au �nt�lnit cu rom�nii.

ATESTAREA PRIMELOR FORMATIUNI STATALE ROM�NESTI

O cronica ungara descrie �ntalnirea dintre mesagerii trimisi de Arpad, regele ungur, si voievodul Menumorut al Biharei, un oras �n vestul Transilvaniei. Ambasadorii unguri au pretins ca teritoriul sa le fie cedat lor. Cronica a pastrat pentru noi raspunsul plin de demnitate dat de Menumorut: "Spuneti-i lui Arpad, ducele Ungariei, conducatorul vostru. Bucurosi �i vom iesi �n antampinare, ca de la prieten la prieten, pentru a-i da lui tot ce are nevoie, pentru ca este strain, si unui strain �i lipsesc multe. Dar pam�ntul pe care �l pretinde, nu-l va avea niciodata de la noi de bunavoie, c�ta vreme vom trai". �n ciuda rezistentei cnezatelor si voievodatelor rom�nesti, ungurii au reusit �n secolele X-XII sa ocupe Transilvania si s-o incorporeze regatului ungar (p�na la �nceputul secolului XVI, ca voievodat autonom).
�n scopul de a consolida puterea lor �n Transilvania, unde rom�nii au continuat sa fie de-a lungul secolelor marea majoritate etnica, ca si �n scopul de a apara granita esticam si sudica a voievodatului, coroana ungara a recurs la colonizarea regiunilor de frontiera, cu sasi si secui, �n secolele XII-XIII.

PRINCIPATELE ROM�NE �N TIMPUL DOMNITORILOR

�n secolul XIV, odata cu declinul puterii imperiilor vecine (polonii, ungurii, tatarii), s-au format o serie de state feudale, �n sudul si estul lantului muntos al Carpatilor: Valahia, sub Basarab I, �n jurul anului 1360, si Moldova, sub Bogdan I, �n jurul anului 1359. Regatele Poloniei si Ungariei au �ncercat �n seccolele XIV si XV sa anexeze sau sa subjuge cele doua principate, dar n-au reusit.
�n cea de-a doua jumatate a secolului XIV, o noua amenintare se abatea asupra teritoriilor rom�nesti: Imperiul otoman. Dupa ce au pus prima data piciorul pe pam�ntul european, i� 1354, turcii otomani au �nceput rapida lor expansiune pe continent, astfel ca stindardul verde al Islamului flutura deja �n sudul Dunarii, �n 1396. Singure sau �n alianta cu tarile crestine vecine, mai degraba �n alianta cu voievodatele vecine ale celorlalte doua principate rom�nesti, voievozii Mircea cel Batr�n al Valahiei (1386-1418) si Vlad Tepes ( 1456-1462), precum si Stefan cel Mare si Sfant (1457-1504), voievodul Moldovei si Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei (1441-1456), au dus grele batalii de aparare �mpotriva turcilor otomani, �mpiedic�ndu-le expansiunea spre centrul Europei.

AMENINTAREA TURCA ASUPRA ROM�NIEI

�ntreaga Peninsula Balcanica a devenit teritoriu turcesc. Constantinopole a fost capturat de Mohamed al II-lea, �n 1453, Soliman Magnificul a capturat orasul Belgrad, �n 1521, si Regatul ungar a disparut �n urma Bataliei de la Mohaci - 1526. Prin urmare, Valahia si Moldova erau �ncercuite si au trebuit sa recunoasca suzeranitatea Imperiului Otoman timp de peste trei secole. Dupa ce Buda a fost capturata si Ungaria a devenit pasal�c, Transilvania a devenit principat autonom, �n 1541, dar ea a recunoscut, de asemenea, suzeranitatea Imperiului Otoman, ca si celelalte doua teritorii rom�nesti. Spre deosebire de toate celelalte popoare din sud-estul Europei, spre deosebire de unguri si poloni, rom�nii au fost singurii care si-au mentinut entitatea statala �n timpul Evului Mediu, ca si propria politica, precum si structurile militare si administrative. Tributul platit sultanului avea menirea sa garanteze pastrarea autonomiei interne, dar �n acelasi timp, si protectia �mpotriva altor dusmani puternici. Valahia si Moldova, detinand propriul lor statut autonom, au continuat, dupa caderea Imperiului Bizantin, sa cultive traditiile culturale bizantine si au luat asupra lor, �n acelasi timp, pastrarea religiei ortodoxe rasaritene; pe teritoriul lor, �nvatati din toata Peninsula Balcanica, la adapost de islamul intolerant, au putut continua munca lor, fara nici un obstacol. Ei au pregatit renasterea culturala a propriilor natiuni.

PRIMA UNIRE �N TIMPUL LUI MIHAI VITEAZUL

Sf�rsitul secolului XVI a fost dominat de personalitatea lui Mihai Viteazul. El a devenit voievod al Tarii Rom�nesti �n 1593 si s-a alaturat Ligii Crestine - o coalitie antiotomana, initiata de papalitate si de Sf�ntul Imperiu Roman. El a reusit, dupa grele batalii (Calugareni, Giurgiu) sa redob�ndeasca chiar independenta tarii sale. �n 1599-1600, pentru prima data �n istorie, el a unit toate teritoriile locuite de rom�ni, proclam�ndu-se "Print al Tarii Rom�nesti, al Transilvaniei si al �ntregii Moldove". Situatia interna era foarte complicata, marile puteri vecine - Imperiul Otoman, Polonia si Imperiul habsburgic - �i erau ostile si si-au unit fortele pentru a-l �nfrange; astfel c� aceasta unire a fost de scurta durata, �ntruc�t Mihai Viteazul a fost asasinat �n 1601. Unirea realizata de domnitorul Mihai Viteazul a devenit totusi un simbol pentru posteritate. �n secolul al XVII-lea, sub diferite forme, si cu succese trecatoare, si alti printi au �ncercat sa relanseze ambitiosul program politic al lui Mihai Viteazul, �ncerc�nd sa formeze un front de uniune antiotomana din cele trei principate si sa restaureze unitatea Daciei antice. Sf�rsitul secolului XVII si �nceputul secolului XVIII au adus schimbari, politice, at�t �n centrul, c�t si �n estul Europei.
Imperiul Otoman a esuat �n tentativa sa de a captura Viena, �n 1683 si, prin urmare, Imperiul Habsburgic si-a �nceput expansiunea catre sud-estul Europei. Tratatul de pace austriaco-turcesc de la Karlowitz (1699) sanctiona anexarea Transilvaniei si organizarea ei ca un principat autonom la Imperiul Austriac (din 1765 a devenit mare principat, condus de un guvernator). Polonia era divizata si Rusia, prin cuceriri succesive, a atins, sub Petru cel Mare, (1696-1725) r�ul Nistru, devenind astfel vecinul de rasarit al Moldovei. Ambitiosul vis al tarilor de a domina Str�mtoarea Bosfor si Constantinopolul situa Principatele Rom�nesti �n calea expansiunii rusesti.

�NCEPUTUL REGIMULUI FANARIOT

Imperiul Otoman, �n �ncercarea de a-si apara vechile pozitii, a introdus �n Moldova (1711) si Tara Rom�neasca (1716) "regimul fanariot", care a durat p�na �n 1921, si sub care Sublima Poarta desemna �n cele doua principate domnitori greci, recrutati din Fanar, un cartier al Istanbulului, care erau considerati drept credinciosi ai turcilor. Aceasta a fost epoca �n care controlul politic otoman si exploatarea economica a luat proportii, la fel ca si coruptia; dar, s-au introdus, de asemenea, si c�teva reforme sociale - cum este abolirea serbiei -, ca si reforme administrative, de modernizare, dupa modelul european, din perioada iluminismului. Autonomia interna, desi limitata, a fost conservata la baza, �n cele doua principate, care au continuat sa fie entitati distincte �n Imperiul Otoman; aceasta situatie a fost recunoscuta �n c�teva tratate internationale (de ex. �n cel de la Cuciuc Kainargi) (1784). Situate la granita celor trei mari imperii si r�vnite de toate trei, Tara Rom�neasca si Moldova au devenit, timp de mai bine de 150 de ani, nu numai teritorii de confruntare, dar chiar si de batalie, pe care armatele imperiilor s-au �nt�lnit.
Multi ani, Austria si Rusia au luptat �mpotriva Imperiului Otoman (1710-1711, 1716-1718, 1735-1739, 1768-1774, 1787-1792, 1806-1812, 1828-1829, 1853-1856): acele lupte au avut loc pe pam�ntul Rom�niei si au fost �nsotite �ntotdeauna de ocupatie militara straina, care, adeseori, s-a mentinut mult timp dupa ce razboiul propriu-zis s-a terminat, astfel ca tarile rom�nesti au �ndurat nu numai devastarea si pierderile irecuperabile, dar au trecut, de asemenea, si prin dislocari de populatie si amputari de teritorii dureroase. De exemplu, Austria a anexat Oltenia temporar (1718-1793), precum si Nordul Moldovei, numit Bucovina (1775-1918). Dupa razboiul ruso-turc din 1806-1812, Rusia a anexat partea de rasarit a Moldovei, teritoriul dintre r�urile Prut si Nistru, numit mai tarziu Basarabia (1812-1918).

RENASTEREA NATIONALA

   �n secolul XVIII si la �nceputul secolului XIX au avut loc uriase transformari economice si sociale, structurile feudale erau profund erodate, �ncepusera sa apara primele �ntreprinderi de tip capitalist si, �n acelasi timp, produsele rom�nesti intrau, putin c�te putin, �n circuitul oriental. Ideea nationala, ca pretutindeni �n Europa, avea sa devina visul �naltator al intelectualitatii si elementul de baza �n planurile de viitor, facute de politicieni.
   Unirea unei parti a creierului din Transilvania cu biserica catolica (greco-catolicii), realizata de casa de Habsburg �ntre anii 1699-1701, a jucat un rol important �n emanciparea rom�nilor transilvaneni. Lupta lor pentru drepturi egale cu alte grupuri etnice (cu toate ca rom�nii detineau peste 60% din populatia principatului, ei erau �nca considerati "tolerati" �n propria lor tara), a fost pornita de episcopul Inocentiu Micu-Klein si continuata de grupul de intelectuali din cadrul miscarii "Scoala Ardeleana": Gheorghe Sincai, Petru Maior, Samuel Micu, Ion Budai Deleanu. Acesti carturari au dovedit latinitatea limbii rom�ne si a poporului rom�n, ba chiar mai mult faptul ca ei au avut o existenta ne�ntrerupta ca populatie autohtona. �n virtutea acestei mosteniri, ei au pretins drepturi egale cu celelalte natiuni din Transilvania - ungurii, secuii si sasii. Revendicarile rom�nilor din Transilvania au fost supuse atentiei Curtii din Viena, �ntr-o lunga petitie, numita Supplex Libellus Valachorum (1791), care �nsa n-a primit nici un raspuns. Problema Renasterii �n Tara Rom�neasca a fost exprimata �n cadrul Revolutiei condusa de Tudor Vladimirescu (1821), care a izbucnit �n acelasi timp cu miscarea Greciei pentru libertate.
   Cu toate ca trupele otomane si tariste au ocupat principatele dunarene �n acelasi an, sacrificiile facute de rom�ni au dus la abolirea regimului fanariot si domnitorii pam�nteni au fost din nou numiti pe tronurile din Moldova si Tara Rom�neasca. Tratatul de Pace din 1829, semnat la Adrianopole (astazi Edirne), a dus la �ncheierea conflictului ruso-turc din 1828-1829, care a dus �n final la razboiul de eliberare nationala purtat de Grecia. Acest tratat a slabit foarte mult suzeranitatea otomana si a sporit protectoratul Rusiei. Acum, comertul era liber, cerealele rom�nesti au �nceput sa patrunda pe pietele europene.
   Sub Pavel Kiseleff, comandantul trupelor rusesti, care ocupau cele doua principate rom�nesti (1828-1834) a fost introdus un Regulament Organic �n Tara Rom�neasca (1831) si Moldova (1832). P�na �n 1859, aceste regulamente au servit ca legi fundamentale (constitutii) si au contribuit la modernizarea si omogenizarea structurilor sociale, economice, administrative si politice, care �ncepusera �n decadente premergatoare. Prin urmare, �n prima jumatate a secolului XIX, Principatele Rom�nesti au �nceput sa se distanteze de lumea otomana orientala si sa �si spuna cuv�ntul �n spatiul spiritual al Europei de Vest. Idei curente, atitudini din vest erau mai mult dec�t binevenite �n societatea rom�neasca care suferea un proces ireversibil de modernizare. Acum, constiinta ca toti rom�nii apartin aceleiasi natiuni era generalizata si uniunea �ntr-un singur stat independent a devenit idealul tuturor rom�nilor.

REVOLUTIA DE LA 1848

   Unirea si independenta, V�ntul revolutiei din 1848 a batut si asupra principatelor rom�nesti de asemenea. Ele au adus �n mijlocul scenei politice o serie de intelectuali straluciti precum Ion Eliade Radulescu, Nicolae Balcescu, Mihail Kogalniceanu, Simion Barnutiu, Avram Iancu si altii. �n Moldova tulburarile au fost �nabusite rapid, dar in Tara Rom�neasca revolutionarii practic au condus tara din iunie p�na �n septembrie 1848. �n Transilvania revolutia s-a prelungit p�na aproape la sf�rsitul lui 1849. Acolo, liderii unguri au refuzat sa ia �n consideratie revendicarile rom�nilor si ei au reusit sa anexeze Transilvania la Ungaria; asta a dus la separarea fortelor revolutionare rom�nesti si unguresti.
   Guvernul ungar al lui Kossuth Laios a �ncercat sa �nabuse lupta rom�nilor, dar el s-a confruntat cu rezistenta armata a rom�nilor �n Apuseni sub conducerea lui Avram Iancu. Cu toate ca interventia brutala a armatelor otomane, tariste si habsburgice a fost �ncununata de succes �n 1848-1849, valul de �nnoire �n favoarea ideilor democratice s-a rasp�ndit peste tot �n urmatoarea decada.
   Rusia a fost �nfrinta �n Razboiul din Crimeea (1853-1856) si asta a pus sub semnul �ntrebarii din nou fragilul echilibru european. Datorita pozitiei lor strategice la gurile Dunarii, pe masura ce aceasta cale de navigatie era din ce �n ce mai importanta pentru comunicatiile europene, la Congresul de pace de la Paris (februarie-martie 1856) s-a pus problema statutului Principatelor Dunarene. Valahia si Moldova ram�neau �nca sub suveranitate otomana, dar acum ele erau plasate sub tutela colectiva a celor sapte puteri care semnau Tratatul de pace de la Paris: aceste puteri au hotar�t atunci sa fie convocate adunarile locale care sa hotarasca asupra viitoarei organizari a celor doua principate. Tratatul de la Paris stipula de asemenea: retrocedarea sudului Basarabiei la Moldova, teritoriu ce fusese anexat de Rusia �n 1812 (judetele Cahul, Bolgrad, Ismail); navigatia libera pe Dunare: stabilirea unei comisii europene a Dunarii; statutul de neutralitate a Marii Negre.

UNIREA DIN TIMPUL LUI ALEXANDRU IOAN CUZA

�n 1857 au fost convocate Adunarile Ad-hoc la Bucuresti si Iasi �n baza prevederilor Congresului de Pace de la Paris din 1856: toate categoriile sociale participante la aceste adunari au hotar�t �n unanimitate sa uneasca cele doua principate �ntr-un singur stat. �mparatul francez Napoleon al III-lea a sprijinit aceasta hotarare, Imperiul Otoman si Austria au fost �mpotriv�, astfel c� s-a convocat o noua conferinta a celor sapte puteri �n Paris (Mai-august 1858): cu acea ocazie doar c�teva din revendicarile rom�nilor au fost acceptate. Dar, rom�nii au ales �n 5-17 ianuarie 1859, �n Moldova, si �n 24 ianuarie-5 februarie 1859, �n Tara Rom�neasca, pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, ca domnitor unic, realiz�nd, unirea celor doua principate.
Statul national rom�n, a luat �n 24 ianuarie - 5 februarie 1862, numele de Rom�nia si si-a stabilit capitala la Bucuresti. Asistat de Mihail Kogalniceanu, cel mai apropiat consilier al sau, Alexandru Ioan Cuza a initiat un program de reforme care a contribuit la modernizarea societatii rom�nesti si a structurilor statale: Legea secularizarii averilor manastiresti - 1863, Legea reformei agrare, eliber�nd taranii de sarcina �ndatoririlor feudale si �mproprietarindu-i cu pam�nt (1864), Legea codului penal, Legea codului civil (1864), Legea educatiei, �n principiul careia ssoala primara devenea obligatorie si gratuita (1864), �nfiintarea universitatilor din Iasi (1860) si din Bucuresti (1864).

DEBUTUL MONARHIEI ROM�NESTI

Dupa abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza (1866), Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, �nrudit cu familia regala de Prusia, si care a fost sprijinit de Napoleon al III-lea si Bismark, a fost proclamat, �n 10 mai 1866, dupa un pleibiscit, ca print conducator al Rom�niei, sub numele de Carol I.

CONSTITUTIA DIN 1866

Noua Constitutie, inspirata dupa cea belgiana (din 1831), care a fost promulgata �n 1866 si s-a aflat �n uz p�na �n 1923, proclama Rom�nia ca o monarhie constitutionala. �n urmatorii 10 ani, lupta rom�nilor de a-si dob�ndi independenta totala de stat a fost parte integranta din miscarile ce au avut loc, �mpreuna cu alte popoare din sud-estul Europei - s�rbii, ungurii, muntenegrenii, bulgarii, albanezii - si aveau ca scop sa taie ultimele lor legaturi cu Imperiul Otoman.

INDEPENDENTA ROM�NIEI

�ntr-un cadru international favorabil - �n 1865 -, a izbucnit din nou criza orientala si a �nceput atunci, �n 1877, razboiul ruso-turc. Rom�nia si-a declarat independenta de stat totala, �n 9-21 mai 1877. Guvernul condus de Ion C. Bratianu, si �n care Mihail Kogalniceanu functiona ca ministru de externe, a hotar�t ca, �n cadrul cererii de asistenta a Rusiei, sa se uneasca cu fortele rusesti ce operau �n Bulgaria. Armata rom�na, sub comanda directa a printului Carol I, a trecut Dunarea si a participat la asediul Plevnei; rezultatul a fost �ncercuirea armatei otomane, condusa de Osman Pasa (10 decembrie 1877). Independenta Rom�niei, ca si independenta Serbiei si a Muntenegrului, precum si unirea Dobrogei cu Rom�nia, au fost recunoscute, �n Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano (3 martie 1878).
�n urma insistentei marilor puteri, s-a tinut Congresul de Pace de la Berlin (iunie-iulie 1878), �n cadrul caruia s-a recunoscut si mentinut statutul pe care si-l proclamase Rom�nia cu un an mai �nainte. S-a restabilit, de asemenea, dupa o lunga perioada de dominatie otomana, dreptul Rom�niei asupra Dobrogei, care a fost realipita la Rom�nia. Dar, �n acelasi timp, Rusia a violat conventia semnata �n 4 aprilie 1877 si a fortat Rom�nia sa retrocedeze judetele Basarabiei de sud Kapul, Bolgrad si Ismail.

ROM�NIA, MONARCHIE CONSTITITIONALA SUB CAROL I

   Pe 14-26 martie, 1881, Rom�nia s-a proclamat regat si Carol I de Hohenzollern Sigmaringen a fost �ncoronat ca rege al Rom�niei. Dupa ce si-a obtinut independenta, statul rom�n a fost locul catre care si-au �ndreptat ochii toti rom�nii care traiau �n teritoriile aflate �nca sub ocupatie straina. Rom�nii din Bucovina si Basarabia se confruntau cu politica sistematica de asimilare �n lumea germana, respectiv ruseasca. Imigratia strainilor era dirijata catre teritoriile lor. Enclavele rom�nesti din Peninsula Balcanica aveau dificultati tot mai mari vizavi de politica de deznationalizare. La �nceputul secolului XX, rom�nii erau un popor cu peste 12 milioane de locuitori, dintre care aproape jumatate se aflau sub dominatie straina. �n aceeasi vreme, �n Transilvania, rom�nii sufereau consecintele serioase ale acordului prin care statul ungar se restabilea, dupa mai mult de trei secole de colaps, �n care a fost creata dualitatea austro-ungara (1867).
   Transilvania si-a pierdut statutul autonom pe care l-a avut sub stap�nirea austriaca si a fost incorporata �n Ungaria. Legislatia adoptata de guvernul de la Budapesta proclama existenta unei singure nationalitati �n Ungaria - aceea maghiara, destinata sa distruga din punct de vedere etno-cultural celelalte populatii, fort�ndu-le sa devina ungare. Asta a supus populatia rom�neasca, alaturi de alte grupuri etnice, la grele �ncercari. La vremea aceea, Partidul National Rom�n a jucat un rol important �n impunerea identitatii nationale a rom�nilor; partidul a fost recunoscut �n 1881 si a fost promotorul �n lupta de obtinere a recunoasterii drepturilor egale pentru natiunea rom�na, precum si rezistenta ei �mpotriva proiectelor de deznationalizare. �n 1892, lupta nationala a rom�nilor a atins apogeul, �n cadrul Miscarii Memorandistice.
   Memorandumul a fost conceput de liderii rom�nilor din Transilvania, Ion Ratiu, Gheorghe Pop Basesti, Eugen Brote, Vasile Lucaciu si a fost trimis la Viena pentru a fi supus atentiei �mparatului Franz Josef I. El avertiza opinia publica europeana asupra revendicarilor rom�nilor si o punea �n garda fata de intoleranta aratata de guvernul de la Budapesta, referitor la problema nationala.
   Perioada 1878-1914 a fost una de stabilitate si progres pentru Rom�nia. Politica s-a polarizat �n jurul a doua partide mari - conservator (Lascar Catargiu, Petre Carp, Gheorghe Grigore Cantacuzino, Titu Maiorescu) si liberal (Ion C. Bratianu, Dimitrie Sturza, Ion I. C. Bratianu). Ei au venit la putere alternativ si asta a fost caracteristic pentru comportamentul politic al epocii. Politica expansionista a Rusiei a determinat Rom�nia sa semneze, �n 1883, �n secret un tratat de alianta cu Austria, Ungaria, Germania si Italia; tratatul a fost re�nnoit periodic p�na la primul razboi mondial. Dupa ce la �nceput a ramas neutra, �n primul razboi balcanic (1912-1913), Rom�nia s-a alaturat Greciei, Serbiei, Muntenegrului si Turciei �mpotriva Bulgariei, �n cadrul celui de-al doilea razboi balcanic. Pacea de la Bucuresti (1913) a marcat sf�rsitul conflictului si ea prevedea ca sudul Dobrogei - Cadrilaterul (judetele Durostor si Silistra) sa devina parte la Rom�nia.

ROM�NIA �N PRIMUL RAZBOI MONDIAL

�n august 1914, c�nd a izbucnit primul razboi mondial, Rom�nia s-a declarat neutra. Doi ani mai t�rziu, �n 14-27 august 1916, ea s-a alaturat Aliatilor, care i-au promis sprijin pentru dob�ndirea unitatii sale nationale. Guvernul condus de Ion I.C. Bratianu a declarat razboi Austro-Ungariei. Ion I.C. Bratianu, prim ministru al Rom�niei Dupa primul succes, armata rom�na a fost silita sa abandoneze o parte din tara, inclusiv Bucurestiul, si sa se retraga �n Moldova, datorita ofensivei unite a armatelor din Transilvania, comandate de Generalul von Falkenheyn si a celor din Bulgaria, comandate de Maresalul von Mackensen. �n vara lui 1917, �n marile batalii de la Marasesti, Marasti si Oituz, rom�nii au respins �ncercarea puterilor centrale de a se apara si au scos Rom�nia din razboi, ocup�ndu-si restul teritoriului.
Situatia �nsa s-a schimbat complet dupa Revolutia din 1917 din Rusia si pacea separata, �ncheiata de sovietici la Brest-Litovsk (3 martie 1918). Asta atragea dupa sine sf�rsitul operatiunilor militare pe frontul de est. Rom�nia a fost obligata sa urmeze pasii aliatei sale Rusia, deoarece pe frontul din Moldova trupele rom�nesti se intercalau cu trupele rusesti si era imposibil ca lupta sa continue �ntr-o zona a frontului, si pacea sa se instaleze �n alta zona a frontului. Rup�ndu-se de aliatii sai occidentali, Rom�nia a fost obligata sa semneze Tratatul de Pace de la Bucuresti cu puterile centrale (24 aprilie-7 mai 1918). Procedura de ratificare n-a fost �nsa niciodata dusa la bun sf�rsit, astfel ca din punct de vedere legal tratatul n-a fost niciodata operativ; de fapt, la sf�rsitul lui octombrie 1918, Rom�nia a denuntat tratatul si a reintrat �n razboi.

MAREA UNIRE DE LA 1 DECEMBRIE 1918

   Dreptul popoarelor la autoguvernare a triumfat la sf�rsitul primului razboi mondial, si asta a servit cauzelor rom�nilor care traiau �n imperiile tarist si austro-ungar. Colapsul sistemului tarist si recunoasterea de catre guvernul sovietic al dreptului la autoguvernare permis rom�nilor din Basarabia sa-si exprime prin vot �n cadrul organului national reprezentativ - Parlamentul tarii, care s-a convocat la Chisinau, vointa lor de a se uni cu Rom�nia (27 martie-9 aprilie 1918). Caderea monarhiei habsburgice �n toamna lui 1918, a facut posibila, pentru natiunile aflate sub opresiunea austro-ungara, emanciparea acestora. La 15-28 noiembrie 1918, Consiliul National din Bucovina a votat la Cernauti unirea acelei provincii cu Rom�nia.
   Adunarea nationala din Transilvania, convocata la Alba Iulia an 18 noiembrie-1 decembrie 1918, a votat, �n prezenta a peste 100.000 de delegati, unirea Transilvaniei si Banatului cu Rom�nia. Astfel ca, �n ianuarie 1918, c�nd s-a inaugurat la Paris Conferinta de pace, unirea tuturor rom�nilor �ntr-un singur stat era un fapt pe deplin realizat.
   Tratatele de pace internationale din 1919-1920, semnate la Neuilly, Saint Germain, Trianon si Paris, stabileau noile realitati europene si sanctionau, de asemenea, unirea provinciilor care erau locuite de rom�ni �ntr-un singur stat (295.042 km.p, cu o populatie de 15,5 milioane). Votul universal a fost introdus (1918), reforma radicala a fost aplicata (1921), noua Constitutie a fost adoptata - una dintre cele mai democratice de pe continent - (1923) - si toate aceste au creat un cadru general democratic si au pavat drumul pentru o dezvoltare economica rapida (productia industriala s-a dublat �ntre 1923 si 1938. Cu cele 7,2 milioane de barili de titei produs �n 1937, Rom�nia era cel de-al doilea producator european si nr. 7 �n lume. Venitul national pe cap de locuitor atingea 97 de dolari, �n 1938, comparativ cu cel al Greciei de 76$, cel al Portugaliei de 81 $, cel al Cehoslovaciei de 141$ si al Frantei de 246$.
   �n politica, erau mai multe partide aflate �n competitie. Astfel ca Guvernul a fost controlat, de-a lungul anilor, de c�teva dintre ele: Partidul Poporului (Alexandru Averescu), Partidul National Liberal (Ion I.C. Bratianu, I.G. Duca, Gheorghe Tatarescu), Partidul National Taranesc (Iuliu Maniu). Partidul Comunist Rom�n, fondat �n 1921, si care avea un numar nesemnificativ de membri, a fost interzis, �n 1924. Garda de Fier, o miscare extremista a aripii nationaliste de dreapta, fondata de Corneliu Zelea Codreanu, �n 1927, a fost, de asemenea, exilata. �n 1930, Carol al II-lea s-a razg�ndit �n legatura cu decizia sa anterioara de a renunta la tron si l-a detronat pe fiul sau minor, Mihai (care devenise rege �n 1927) si a luat tronul. Opt ani mai tarziu el instaura propria sa dictatura (1938-1940).
   Obiectivele politicii externe �n perioada interbelica, c�nd Nicolae Titulescu a jucat un rol major, erau �ndreptate spre mentinerea statusului teritorial, prin crearea aliantelor regionale, sprijinind Liga natunilor si politica de securitate colectiva, la fel ca si promovarea unei str�nse cooperari cu democratiile vestice - Franta si Anglia. �mpreuna cu Cehoslovacia si Iugoslavia, Rom�nia a fondat Mica Antanta, �n 1920-1921 si a creat o noua organizatie de securitate regionala - Antanta Balcanica, �mpreuna cu Iugoslavia, Grecia si Turcia, �n 1934.

ANUL 1940

Pe masura ce nazismul crestea �n Germania, aceasta �mpreuna cu Italia sprijinea pretentiile revizioniste ale statelor vecine Rom�niei; politica de forta a avut succes pe continent si acest lucru a fost marcat de Anschluss, Pactul de la Munchen (1938), de separare a Cehoslovaciei (1939). S-a produs o apropiere �ntre Uniunea Sovietica si cel de-al treilea Reich; toate acestea au dus la izolarea internationala a Rom�niei. Pactul Ribentropp-Molotov (23 august 1939), stipula �ntr-un protocol secret interesele sovietice �n statele baltice, estul Poloniei, precum si �n Basarabia.

AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

   C�nd a izbucnit cel de-al doilea razboi mondial, Rom�nia si-a declarat neutralitatea (6 septembrie 1939). Dar ea a sprijinit Polonia (facilitand tranzitul tezaurului Bancii Nationale si garant�nd azil presedintelui polonez si guvernului). �nfrangerile suferite de Franta si Marea Britanie �n 1940 au creat o situatie dramatica pentru Rom�nia. Guvernul sovietic a aplicat capitolul 3 al protocolului secret din 23 august 1939 si a fortat Rom�nia, prin ultimatumul din 26 si 28 iunie 1940, sa cedeze nu numai Basarabia, dar si nordul Bucovinei si teritoriul Hertei (ultimele doua nu au apartinut niciodata Rusiei). Sub tratatul de la Viena - de fapt, un dictat - (30 august 1940), Germania si Italia i-au dat Ungariei nord-estul Transilvaniei, unde populatia majoritara era rom�neasca. �n urma discutiilor rom�no-bulgare de la Craiova, s-a semnat un tratat, �n 7 septembrie 1940, prin care sudul Dobrogei (Cadrilaterul) revenea Bulgariei.
   Serioasa criza din vara lui 1940 a dus la abdicarea regelui Carol al II-lea, �n favoarea fiului sau, Mihai I (6 septembrie 1940); �n acelasi timp, a dus la preluarea Guvernului de catre generalul Ion Antonescu (el a devenit maresal �n octombrie 1941). �ntr-un efort de a obtine sprijinul Germaniei si Italiei, Ion Antonescu a antrenat la guvernare miscarea Garzii de Fier. Miscarea a �ncercat, �ntr-un act de rebeliune �n 21-23 ianuarie 1941, sa ia �ntreaga conducere a guvernului, si ca urmare ea a fost eliminata din politica. Dorind sa recapete teritoriile pierdute �n 1940, Ion Antonescu a participat, alaturi de Germania, �n razboiul dus �mpotriva Uniunii Sovietice (1941-1944).
   �nfrangerile suferite de puterile Axei au dus dupa 1942 la sporirea �ncercarilor facute de regimul Antonescu, precum si de opozitia democratica (Iuliu Maniu, C.I.C. Bratianu) de a scoate Rom�nia din Alianta cu Germania. Pe 23 august 1944, maresalul Ion Antonescu a fost arestat din ordinul regelui Mihai I. Noul guvern, format din militari si tehnocrati, a declarat razboi Germaniei (24 august 1944) si, astfel, Rom�nia si-a adus intregul ei potential economic si militar �n Alianta Natiunilor Unite, p�na la sf�rsitul celui de-al doilea razboi mondial �n Europa. �n ciuda eforturilor umane si economice, pe care Rom�nia le facuse pentru cauza Natiunilor Unite timp de noua luni, Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie 1947), nega Rom�niei statutul de co-beligerant si o obliga sa plateasca o imensa despagubire de razboi; dar, Tratatul recunostea retrocedarea teritoriilor din nord-estul Transilvaniei la Rom�nia, �n timp ce Basarabia si nordul Bucovinei ram�neau anexate la URSS.

TRANSFORMAREA MONAHIEI CONSTITUTIOONALE �N REPUBLICA

Trupele sovietice stationau pe teritoriul Rom�niei si tara a fost abandonata de puterile occidentale, astfel ca urmatorul stadiu a adus o evolutie similara acesteia, ca si celorlalti sateliti ai imperiului sovietic. �ntregul guvern a fost preluat prin forta de comunisti, partidele politice au fost interzise, iar membrii lor au fost persecutati si arestati; regele Mihai I a fost fortat sa abdice si �n aceeasi zi a fost proclamata Republica Populara (30 decembrie 1947).
S-a instaurat dictatura unui singur partid, bazata pe o supraveghere omnipotenta si omniprezenta si pe forta de represiune. �ntreprinderile industriale, bancile si mijloacele de transport au fost nationalizate (1948), agricultura a fost colectivizata fortat (1949-1962). �ntreaga economie s-a dezvoltat potrivit planurilor cincinale, obiectivul principal fiind industrializarea de tip stalinist. Rom�nia a devenit membru fondator al CAER (1949) si al Tratatului de la Varsovia (1955).

EPOCA CEAUSESCU

   La moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1965), liderul comunist al epocii de dupa razboi, conducerea partidului, care mai t�rziu a fost identificata si cu conducerea de stat, a fost monopolizata de catre Nicolae Ceausescu. �ntr-o scurta perioada, el a reusit sa concentreze �n propriile m�ini (si ale celor ale clanului condus de sotia sa, Elena Ceausescu), toate p�rghiile puterii partidului comunist si cele ale sistemului de stat. Rom�nia s-a distantat de URSS (acest lucru a fost facut public �n "Declaratia" din aprilie 1964; politica interna a fost mai putin rigida si s-a �nregistrat o oarecare deschidere �n politica externa (Rom�nia a fost singurul stat membru al Tratatului de la Varsovia, care nu a intervenit �n Cehoslovacia, �n 1968); toate acestea, ca si capitalul politic construit pe o linie mai putin ortodoxa, erau folosite pentru a consolida propria pozitie a lui Ceausescu, ca sa preia �ntreaga putere �n cadrul partidului si a statului.
   Dictatura familiei Ceausescu, una dintre cele mai absurde forme de guvernare totalitarista din Europa secolului XX, bazata pe cultul personalitatii care friza, de fapt, patologicul, a avut ca rezultat, printre altele, distorsiuni �n economie, degradarea �n viata sociala si morala, izolarea tarii �n cadrul comunitatii internationale. Resursele tarii au fost abuziv folosite pentru construirea unor proiecte gigant absurde, nascocite de megalomania dictatorului. Asta a contribuit, de asemenea, la scaderea dramatica a nivelului de trai al populatiei si la ad�ncirea crizei regimului.
   In aceste conditii, izbucnirea revoltei stirnite la Timisoara pe 16 decembrie 1989, a cuprins rapid toata tara, si pe 22 decembrie dictatura a fost rasturnata, prin sacrificiul a peste 1000 de vieti. Victoria revolutiei a deschis drumul spre restabilirea democratiei, a sistemului politic pluralist, pentru �ntoarcerea la economia de piata si reintegrarea tarii �n spatiul economic, politic si cultural european.