30 martie 2006 marcheaza aniversarea a 150 de ani de la semnarea Tratatului de Pace de la Paris, document adoptat de Congresul de Pace din capitala Frantei in urma Razboiului Crimeii, desfasurat in 1854 si 1856. Tratatul a fost semnat de reprezentantii statelor care luasera parte la conflict – principalele puteri europene la acea data: Rusia, Turcia, Franta, Anglia, Sardinia, Prusia si Austria.
Documentul de la Paris reprezinta un punct de referinta in istoria regiunii Marii Negre, dar si a Europei in general. Astfel, a insemnat o incununare a unui efort general european de reglementare a unei ordini juridice durabile in regiunea Marii Negre, bazata pe principii de drept de natura sa contribuie la pacea si dezvoltarea economica a regiunii. Prin Tratat s-a stabilit neutralitatea Marii Negre, liberul acces prin stramtorile acesteia, instituirea unui regim de navigatie international pe Dunare.
In acelasi timp, Tratatul are o deosebita semnificatie pentru Romania si devenirea istorica a tarii noastre. O mare parte a documentului a fost consacrata statutului celor doua principate romanesti, Moldova si Tara Romaneasca, al caror destin a devenit, din acel moment, o responsabilitate europeana, prin plasarea lor sub garantia colectiva a marilor puteri.
Tratatul de Pace de la Paris a contribuit in mod determinant la procesul de unificare a tarilor romane si de maturizare a natiunii romane, instituind o comisie speciala avand atributia de a propune principii pentru organizarea viitoare a principatelor, precum si divanuri ad-hoc in cele doua tari romane in cadrul carora populatia sa-si exprime punctul de vedere privind organizarea principatelor. Conventia de la Paris din 1858, pe baza careia a avut loc dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza in 1859, realizandu-se, astfel, unirea principatelor, a reprezentat rezultatul activitatii divanurilor ad-hoc si a comisiei europene stabilite prin tratat.
De asemenea, Tratatul a instituit si principiul libertatii de navigatie pe Dunare, infiintand prima organizatie internationala consacrata acestui fluviu, totodata una dintre primele organizatii internationale guvernamentale – Comisia Europeana a Dunarii (CED). In anii care au urmat Tratatului de la Paris istoria Dunarii s-a confundat, practic, cu istoria Romaniei, stat pe teritoriul caruia se afla gurile Dunarii, unde au avut loc ample lucrari pentru asigurarea navigabilitatii fluviului si unde CED si-a stabilit sediul, la Galati.
Importanta evenimentului de acum 150 de ani este marcata printr-o succesiune de manifestari in Romania. Astfel, ca o recunoastere a rolului si interesului Romaniei pentru dezvoltarea navigatiei danubiene, recent Comisia Dunarii a acceptat invitatia ministrului roman al afacerilor externe de desfasurare a unei parti din lucrarile celei de-a 66-a sesiuni a organizatiei la Bucuresti. Evenimentul, care va avea un caracter aniversar, se va derula la Bucuresti, in perioada 4-5 mai 2006, fiind pentru prima oara cand o sesiune a Comisiei Dunarii va avea loc intr-o alta locatie decat sediul acesteia. De asemenea, in perioada 27-28 iunie 2006 va avea loc, la Galati, Conferinta internationala cu tema „Trecut si viitor in institutionalizarea cooperarii dunarene”, care va analiza perspectivele cooperarii dunarene.
MAE roman va participa in mod activ la toate manifestarile aniversare care vor fi organizate in cursul acestui an de autoritatile franceze, bulgare, ungare si de Comisia Dunarii - expresie a recunoasterii rolului important al Tratatului de Pace de la Paris pentru dezvoltarea constructiei europene.